Cultură și Pandemie: “O ocazie de a regândi lucrurile”- violonistul Alexander Bălănescu

Lumea muzicii a suferit din plin efectele carantinei impuse de pandemia de Coronavirus, cu concerte anulate, orchestre, artiști și compozitori obligați să stea închiși în case departe de colegi și de scenă.

Violonistul de origine română Alexander Bălănescu nu este o excepție și el a explicat într-un interviu acordat exclusiv Revistei Timpul modul în care l-a afectat pandemia.

Este foarte greu pentru mine să transform în ceva pozitiv izolarea, pentru că în teorie ar fi o ocazie de reînnoire, de a gândi lucrurile mai mult timp, de a merge mai adânc în probleme și a reînvăța anumite lucruri.

Încetul cu încetul reușesc să fac asta, dar nu știu de ce este totuși o situație deprimantă, în primul rând am pierdut foarte multe concerte și pentru mine cântatul live și contactul cu publicul sunt extrem de importante, într-un fel aș spune că este drogul meu., spune Alexander Bălănescu.

Lider al cvartetului de muzică clasică contemporană, Cuartetul Bălănescu, muzicianul de origine română nu a mai concertat în ultimele luni, nici măcar ca solist, ceea ce, spune el, l-a afectat din punct de vedere artistic, psihologic și financiar.

Eu în general încerc să combin activitatea de interpret cu cea de compozitor, ceea ce nu este ușor, dar cumva aceste activități se hrănesc una pe alta.

Încerc totuși și cred că încep să reușesc, de abia acum după câteva luni, să folosesc situația într-un mod pozitiv, pentru că este o ocazie de a regândi lucrurile.

Nu pot să spun că energia creatoare a dispărut, dimpotrivă, dar nu are ieșire. Mă gândesc la lucruri foarte noi pe care nu le-am făcut până acum, chiar și de scris texte și povești, idei, sunt lucruri pe care nu am avut ocazia să le fac în trecut.

De pildă, studiez la vioară lucruri pe care de mult timp n-am avut timp să le studiez și chiar studiez la pian, un lucru pe care dintotdeauna l-am neglijatexplică el.

David Byrne – colaborare magică

De-a lungul timpului Alexander Bălănescu a colaborat în muzica sa cu personalități din genuri muzicale diferite, unul dintre cei mai proeminenți fiind David Byrne, liderul formației de muzică rock Talking Heads.

În decursul anilor am avut mai multe colaborări cu David Byrne care reprezintă una dintre colaborările cele mai importante din viața mea muzicală.

Este un personaj extraordinar, cu o perspectivă extrem de largă în muzică, are cunoștințe vaste, mergând de la muzica pop până la muzica clasică, muzica din toată lumea, este mare expert în muzica braziliană și America de Sud.

Muzica noastră s-a combinat surprinzător de ușor. Aceste colaborări au un element magic, cumva, nu pot fi controlate, din experiența mea.

David e un om foarte timid, dar de fapt este un mare gentleman, cumva între noi s-a format o legătură foarte ușor.

Prima colaborare a fost când am aranjat unele din melodiile sale pentru cuartetul meu, așa ne-am întâlnit și după aceea am colaborat la câteva cântece ale formației germane Kraftwerk, a cărei muzică ne-a pasionat pe amândoi, apoi am avut un proiect comun la Expoziția Mondială Lisabona în 1998, cu World Music și am avut și un sezon la New York într-un club, în care cuartetul meu a colaborat cu o formație mai redusă a lui David, la Knitting Factory, un club foarte interesant, povestește Alexander Bălănescu.

Pina Bausch – relație emoțională

O altă colaborare, poate cea mai celebră, a fost cea cu faimoasa coregrafă și dansatoare modernă, Pina Bausch, care a murit în 2009.   

Foto: www.pia-bausch.de

Pina a folosit muzica mea foarte mult, ceea mă face mândru. Bine, Pina întotdeauna a folosit muzica existentă, nu a comisionat piese noi, dar pot spune că prin arta ei ea a scos în evidență muzica mea, ceea ce este extraordinar.

În primul rând ea a reușit să se conecteze cu muzica mea și în al doilea rând să o transforme prin dramaturgie, prin ceea ce se întâmplă pe scenă.

Cu Pina fost o relație emoțională, dar nu a fost exprimată în cuvinte, a fost pur și simplu un sentiment, dar care e foarte greu de descris.

La fel ca la David a fost ceva magic, însă într-un fel foarte diferit, spune Alexander Bălănescu.

Alexander Bălănescu este născut în 1954 la București, a început să studieze muzica la șapte ani cu profesori ca Dolly Koritzer, Garabet Avakian and Ștefan Gheorghiu.

Familia sa a fost nevoită să emigreze în 1969, iar Alexander Bălănescu și-a continuat studiile  la  Rubin Academy, Ierusalim, cu Iair Kless, apoi la Trinity College London cu Bela Katona, iar între 1975 – 1979 la Juilliard School la New York cu Dorothy DeLay, avându-i ca profesori și pe Pinchas Zuckerman, Itzhak Perlman, Felix Galimir și Robert Mann.

De 40 de ani, Alexander Bălănescu locuiește la Londra, unde în 1987 a format Cvartetul care-i poartă numele.

El spune că la baza muzicii sale stă experiența sa de viață și istoria personală, faptul că a crescut în România și că a fost obligat să părăsească România la un moment dat cu părinții săi, iar acum se bucură foarte tare că are legături personale și artistice cu țara sa de origine.

Colaborări în România

În primul rând, am colaborat cu Ada Milea, care este un geniu și de la care am învățat să lucrez cu text și am căpătat o pasiune cum să combin diferitele feluri de a lucra în muzică cu text.

Foto: Cosmin Bumbuț

Am căpătat o mare pasiune pentru teatru, în care am lucrat foarte mult în ultimii ani, chiar și ca actor.

În primul rând am lucrat cu un mare actor și regizor Pippo Delbono, cu care am făcut patru spectacole și un film împreună.

Apoi am avut mai multe proiecte în România, m-am bucurat foarte mult să joc în piesa Jurnalul unui nebun a lui Gogol, la teatrul ARCUB, regizat de Felix Alexa și colaborare cu marele actor Marius Manole, eram noi doi pe scenă, explică Alexander Bălănescu

El consideră că teatrul este foarte puternic în România, iar cinema-ul e cunoscut pe plan internațional cu regizori pe care îi urmărește îndeaproape ca Radu Jude (cu care este bun prieten), Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu. 

Muzica – o Cenușăreasă în România

Din păcate în muzică, în afară de Ada Milea nu am găsit muzicieni cu care să colaborez.

Sunt muzicieni foarte buni, dar nu am găsit muzicieni care să aibă ca Ada, ceva unic, ceva integru, sunt muzicieni care cântă și compun cam de toate.  

Din păcate, muzicienii grozavi au plecat din România. Nu știu dacă există situația în România ca muzicienii să se poată exprima cum trebuie și mulți pleacă.

Sper că sunt destui care se gândesc ca și mine să se întoarcă și să facă multe proiecte în România. Muzicieni de valoare există, dar sunt mai ales plecați din România, este de părere Alexander Bălănescu.

Beethoven și Mozart

Carantina i-a permis lui Alexander Bălănescu să asculte muzică clasică la BBC Radio 3, cu precădere Beethoven, de la a cărui naștere se împlinesc anul aceste 250 de ani.

Foto: Classic FM

De ce? Pentru că am tot timpul surprize. Mi-am dat seama în tot acest timp cât de puțin cunosc de fapt în muzică și cât aș vrea să cunosc și cât aș vrea să învăț, dar anul acesta Beethoven este sărbătoritul și pentru mine el este printre cei mai mari sau cel mai mare compozitor, pentru că a simțit întotdeauna nevoia de a căuta lucruri noi.

Întotdeauna întâlnim la el un sentiment revoluționar, de a se provoca pe el însuși și a ne provoca și pe noi și pe toată lumea, deși cineva ca Mozart este un geniu și nu are compoziție care să nu fie bună, pe când Beethoven a scris câteva care nu erau bune.

Iar asta îmi place foarte mult, pentru că Beethoven își asuma riscuri, simți în muzica lui o anumită luptă, o luptă cu el însuși, o luptă cu societatea.

Era un rebel, spre deosebire de Mozart, pentru care totul era prea ușor, era prea talentat. Acum încep să-l apreciez și pe Mozart, explică Alexander Bălănescu.

Dar nu e ciudat că un om de muzică așa cum este Alexander Bălănescu ajunge abia acum să-i aprecieze pe deplin pe acești mari compozitori?

Absolut. Când eram copil profesorii îmi spuneau că trebuie să ai 40 – 50 de ani ca să cânți, să zicem Bach, cum trebuie, să-l înțelegi pe Bach, iar eu râdeam, cum așa, uite ce bine cânt.

Dar de abia acum îmi dau seama că aveau dreptate, adică îți trebuie o anumită experiență în viață ca să poți înțelege mai ales muzica lui Beethoven, mai ales ultimele sale cvartete, spune Alexander Bălănescu.

„Enigmaticul” Bălănescu

Articolul din Far Out, despre colaborarea cu David Byrne, îl descria drept „enigmaticul Alexander Bălănescu”. De ce?

Foto: Cvartetul Bălănescu (https://business-review.eu/)

Nu știu, asta nu știu, alții trebuie să se pronunțe. Poate văd de ce cineva s-ar pronunța în acest fel: sunt în căutare, poate în asta constă calitatea de enigmatic, pentru că sunt un om în permanentă căutare de inovație, de autenticitate, de identitate.

Simt că muzica mea are rădăcini în cultura în care am crescut, în muzica tradițională românească și nu vreau să mă compar deloc cu George Enescu, dar simt ceva în comun cu el.

Muzica tradițională e ceva foarte important și cumva încerc să studiez muzica tradițională, să o filtrez prin experiența mea personală și să creez un personaj al meu bazat pe această muzică tradițională.

Bine, influențele din muzica mea sunt foarte, foarte diverse, eclectice, mă interesează foarte mult și muzica electronică, muzica de dans.

Acum câțiva ani mă interesa foarte mult muzica pop, acum nu mă mai prea atrage, dar totuși sunt anumite grupuri și oameni care lucrează în muzica electronică, care sunt foarte interesanți, conchide Alexander Bălănescu.

Muzica lui Alexander Bălănescu poate fi ascultată pe site-ul său.

Foto copertă Nicu Cherciu

Recomandat0 recomandăriPublicat în Interviu

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag