Despre „Dragostea în vremea holerei”

„Dragostea în vremea holerei” este un titlu arhicunoscut în literatura universală, ecranizarea acestuia din 2008 fiind câștigătoare atât a premiului Oscar, cât și a Globului de Aur. Autorul Gabriel Garcia Marquez este unul dintre cei mai populari autori ai Americii Latine, fiind astfel posibilă integrarea operelor sale în canonul literar. Acest titlu – alături de multe altele, precum „Povestea târfelor mele triste” sau „Un veac de singurătate”– se înscrie cu ușurință în topul cărților pe care orice iubitor de lectură trebuie să le parcurgă. Romanele lui Marquez sunt stufoase, complexe, foarte atent construite, punându-și inevitabil amprenta asupra stilurilor literare.

„Dragostea în vremea holerei” expune povestea de viață (și de iubire) a trei personaje principale: Fermina Daza, Juvenal Urbino și Florentino Ariza. Romanul prezintă toate formele și fațetele dragostei, începând cu dragostea platonică, pură, care se ivește între Fermina si Florentino în anii preadolescenței, continuând cu iubirea rațională, de factură socială, dintre Fermina și Juvenal și sfârșind cu dragostea tihnită și regăsită la bătrânețe de Fermina și Florentino.

Doctorul Juvenal Urbino reprezintă fațeta rațională a dragostei. Deși o iubește pe Fermina, sentimentele sale nu sunt niciodată peste măsură. În opoziție stă Florentino, bărbatul care iubește cu pasiune, care nu se lasă dărâmat de vestea căsătoriei femeii iubite, ci dimpotrivă, concepe un nou scop pentru viața sa – reîntregirea unității originare – obținerea unei relații cu Fermina. Bărbatul are un caracter contradictoriu, naratorul omniscient prezintă și momentele de slăbiciune ale lui Florentino, când se simte copleșit de viață și de dragostea ce-i arde sufletul sau atunci când chinurile iubirii sunt comparate cu simptomatologia holerei. Însă bărbatul continuă să o urmărească din umbră pe Fermina, promițând neîncetat (o promisiune pe care și-o face sieși și femeii deopotrivă, în gând) că o va aștepta pentru a-și putea consuma dragostea. Deși a avut relații carnale pasagere cu 622 de femei, Florentino a așteptat 50 de ani, 9 luni și 4 zile până să-și reînnoiască declarația de dragoste pentru Fermina.

Complexitatea actului narativ sălășluiește în multitudinea de perspective din care cititorul are posibilitatea de a privi evenimentele ce se derulează pe parcursul romanului. Fiecare capitol vine cu o schimbare de perspectivă, focalizarea este înlocuită constant, iar cititorul poate să pătrundă în gândurile unuia dintre cele trei personaje și să le urmărească parcursul în detaliu. Marquez se remarcă prin stilul său de a manipula cuvintele și imaginile artistice. Registrele stilistice fluctuează continuu. Spre exemplu, unui paragraf meditativ pe tema dragostei îi urmează imediat o frază sau un număr de fraze despre urâtul cotidian, sau despre un subiect dezgustător, care au rolul de a-l transpune pe cititor în realitatea cărții. Autorul utilizează descrieri foarte detaliate, fiecare cameră, fiecare peisaj sunt prezentate minuțios, iar astfel universul devine aproape palpabil. Romanul este unul anacronic: de la un capitol la altul evenimentele capătă multiple perspective temporale. În ciuda acestui fapt, la o privire de ansamblu, putem sune că opera este guvernată de o armonie intrinsecă a evenimentelor.

Un roman fascinant, complet, o aventură în urma căreia fiecare cititor va reflecta asupra dragostei, ca fundament al existenței.

Recomandat0 recomandăriPublicat în Cultură, Literatură

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag