Invitație la lectură – „Fluturi striviți” – o carte de suflet

Titlu: „Fluturi striviți”

Autor: M. Anjelais

An apariție: 2014

Editura: RAO

Gen literar: Beletristric

Număr pagini: 218

Publicată la 10. 09. 2017

Nota recenzorului: 5/5

Am citit aceasta carte cu multă pasiune și sinceră să fiu, abia am reușit să o las jos din mână. Este acea carte ce te desprinde din lumea în care trăiești și te trimite în acea poveste plină de suspans și intrigă, iar concluziile pe care le tragi pe parcursul lecturii sunt total false față de purul adevăr al autorului.

Este descrisă povestea a doi adolescenți promiși unul altuia chiar de mamele acestora, dar planul lor a fost „sabotat” de o boala misterioasă. Sphinxie, o fată simplă, minunată și plină de viață, împreună cu Cadence, un băiat carismatic, cu ochi strălucitori, dar cu un comportament deosebit față de orice băiat pe care îl poți întâlni. Au crescut de mici împreună, până când o faptă a băiatului a determinat-o pe mama lui să plece departe de Sphinxie. Anii au trecut, iar cei doi nu s-au mai revăzut, dar când Cadence a cerut să o revadă pe fata care îi era predestinată, totul a luat o întorsătură neașteptată. Finalul celor doi este unul cutremurător, care îți dă mult de gândit în legătură cu sensul și cursul vieții, însă te face să realizezi că orice moment este important.

Nu mă pot plânge deloc în legătura cu această carte, personajele sunt atât de bine definite, încât m-am putut simți în pielea fetei, Sphinxie. Este de remarcat curajul Sphinxiei de a-l revedea pe Cadence, mai ales de când acesta a marcat-o pe veci ca fiind a lui. Cel mai mult m-a surprins comportamentul băiatului, de mic era stăpân pe sine și conștient că este unic, nimeni ca el, un comportament de invidiat, dar pe parcurs devenind foarte suspicios, aspect care îți pune totuși anumite semne de întrebare. Tatăl fetei a fost primul care a remarcat ceva diferit la Cadence: „Tata a fost cel care a observat ceva ciudat când aveam cinci ani. Eu și Cadence ne aflam în curtea din spatele casei, în timp ce Leigh și mama erau înăuntru, la un ceai. Tata s-a oferit să ne scoată afară la joacă și să ne supravegheze. Nu-mi amintesc exact ce făceam, doar că, la un moment dat, a apărut un fluture frumos colorat și a început să danseze deasupra ierbii, în sus și-n jos, în sus și-n jos. S-a oprit pe o floare, apoi iar și-a luat zborul, îndreptându-se în toate direcțiile cu aripile lui albastre și irizate ce reflectau lumina soarelui. Era cel mai frumos lucru pe care îl văzusem vreodată. Am fugit după plasa de prins fluturi, dar, când m-am întors, Cadence îl prinsese deja cu mâinile goale. Am fost încântată. Nu știam ce avea să urmeze.”( pag. 16). Este frumos, dar și în același timp interesant cum un fluture poate porni toată acțiunea romanului, iar culoarea albastră este o culoare semnificativă pentru cei doi adolescenți.

Recomand această carte cât mai multor cititori, indiferent de vârstă, deoarece, prin lectură, descoperi o poveste care te ține în suspans și care te îndeamnă să întorci pagină cu pagină, fără contenire.

Recomandat2 recomandăriPublicat în Cultură, Recenzii

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Supportscreen tag